A trai ca si cum ai muri vesnic,
A muri ca si cum ai trai vesnic
A pretui clipa cat pe o eternitate
A petrece eternitatea o clipire, in momentul urmator sa fie data uitarii
A trai astfel incat pamantul sa te planga la plecare
Si Moartea sa se roage lui Dumnezeu pentru a ti se prelungi viata
I-ar fi frica sa nu-i luminezi iadul
Timpul zboara,altii zboara cu el.Altii nu.
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
duminică, 9 ianuarie 2011
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Steaua ce singura poate lumina,asa fiindu-i felul.
Murim pururi tineri pentru a renaste vesnic batrani si nou-nascuti .
Cel ce prinde sensul,si invata cum Eminescu a facut,isi atinge centrul.
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Steaua ce singura poate lumina,asa fiindu-i felul.
Murim pururi tineri pentru a renaste vesnic batrani si nou-nascuti .
Cel ce prinde sensul,si invata cum Eminescu a facut,isi atinge centrul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)