cad frunze vestede
prin radacini si lunci
iar soarele apune
mai mult decat atunci
in noaptea instelata
si nenascuta cand
soarele se-arata
la miezuri apunand
o flacara albastra
luceste in tacere
privind catre fereastra
inspre o incapere
ascult printre taceri
ce muzica se-aude
si ce prin incaperi
se duce pe oriunde
iar flacara cea rece
a lunii cea de langa
imi bate-n incapere
caldura sa-mi respinga
iar soarele mort sade
pe sub pamant, pe-afara
caci flacari iadul arde
iar sufletele zboara
un rai parca ar fi
de nu stiu unde-cand
sezand printre ghivece
prea pline cu pamant
iar intre ele flori
regine ale-rabdarii
si prin ganduri comori
si vant pe holul scarii
o lampa sfarainda
o lumanare veche
lumina sa si-o-ntinda
spre suflete pereche
si totul e tacere
si muzica se-aduna
la mine-n incapere
cand eu spun noapte buna
