Un inger isi facea unghiile cu lac negru.

"Asa voi semana mai tare cu un vampir" isi zice bucuros.

Asa e si lumea.

Sophia

Aprinse lumanari
In ritual asa se cere
Doar lumanari si rugaciuni
Pentru a-si reveni putin
Din vesnica-i neagra cadere.

Ce ganduri il cuprind acum
Caci inainte de-ale sti
Au disparut,stau in neant
Insa isi aminteste vesnic,stii.
Noi suntem scrum.

Si cati inca se poticnesc
Sub aparenta-nselaciune
Caci tot ce vad,simt si asteapta
Nu reprezinta decat niste nume
In gandul sufletesc.

Insa stia oare de ea ?
Cea care e de multi urata
Insa de mai putini iubita
Ea sta tacut-adanc in noi.
Ea e Sophia.

La voia vantului

ne nastem ca si cum
am fi noua speranta
insa-nainte de a sti
vom realiza,ori vom muri
ca suntem scrum.
ori praf de stele?
sa ne inobilam cu ele
spiritualele sechele?
ori pur scantei
cazute dintr-un paradis
dintr-o realitate-n vis
din a lui Dumnezeu condei?
dar inainte sa vedem
ori ca sa stim,ciudat cuvant
ce suntem si unde plecam
realizam ca totusi noi
nu suntem decat praf in vant
purtat pe-aleile miscarii
cernut pe situatii rele
ori bune,profitam de ele
si ne legam,si suferim
dar praf in vant vom fi
o stim.

Prin foc

Gandesc
Ca poate-ar fi mai bine
Ca zbuciumul din mine
Prin foc sa-l stapanesc.

Cand foc
Se urca-n ganduri rele
Si eu ma urc cu ele
Ma urc,si cad la loc.

Cand soare
Patrunde-n ramurele
Si-n cugetu-mi cu ele
Doar strig,auzi tu oare?

Viteaza
Aceasta flacara
Din soare scapara
In mine se aseaza.

Arzand
Din temelii pamantul
Si-odata cu el cantul.
Devin doar scrum si vant.

Revin
Ca phoenix,facerea
Din moartea-mi nasterea
Elixir din venin.

Doar

Doar eu,alunecand agale
Intre un trandafir si-o alta floare
Doar eu.

Doar tu,privind incet plecarea
Un soare cade azi,maine-i privim urcarea
Doar tu.

Cand noi,privim adancul cer
Nu vreau cuvinte reci,doar scanteieri de ger
Doar tu.

Pornind,adancuri de opal
Ne-nvaluie-ntre aripi,ne-acopera cu-n val.
Pornind.

Si stam,ascunsi intre eroi
Doar suflete cantand,arhanghelii si noi.
Si stam.

Privim,insa suntem priviti.
De ochii indiscreti,de muritori topiti
Privim.

Dispare,insa noi nu suntem
Decat doar o idee,in noi nu mai credem.
Dispare.

Un gand,se urca-n rasarit
Coboara in apus,lovit si istovit.
Un gand.

Sa-l vezi,sa-l intelegi putin
Si-n univers taceri,le vom sti pe deplin
Sa-l vezi.

Cand cant,parca si crengile
Copacii canta lin,copacii,verile,
Cand cant.

Eu si Tu

Acelasi tu
Stai langa mine
Asculta-mi bine
Vocea,eu
Vorbesc cu tine
Tu,langa mine
M-asculti mereu.
As vrea ca eu
Pe langa tine
Sa fiu mereu.
In sufletul
Ce de cristal
Se-ascunde eul
Tau spectral
Dar tu cu mine
Eu langa tine
Tu langa mine
Stam
Si un ocean
De infinite
Ni se ascunde
In clipite
Ne doream
Sa fim oriunde
Dar totdeauna
Eu langa tine
Tu langa mine
Pe drum pornit
Spre infinit
Al nostru suflet
Nedespartit.
Cu amandoi,cu fiecare (Mina)
In departare
Noi contemplam
O nastere,poate o moarte
Asteptam.

Our last poem together

Stai langa mine
cand vanturi bat si plopii
se-alinta in suspine

Priveste-mi gandul
si ochii verzi ce flacari
arunca,bate vantul

si sunete orbeste
aud,si parca noaptea
intreaga ne sopteste

sub stelele-n miscare
noi stam,sub bolta si icoane
de sfinti pictate oare...

doar doi cazuti
in carne ne orbim si poate
de ingeri nevazuti

ne indreptam spre
moarte si iubire-n versuri
de ganduri aspre

inca astept
un gol poem,un tandru zambet
un pas nedrept.

Dand din voi insiva

Atunci, un om bogat zise: „Vorbeşte- ne despre Daruri.”
Şi el răspunse, zicând:
„Nu daţi decât puţin, când daţi din ce-i al vostru.
Numai dând din voi înşivă, daţi cu adevărat.
Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le
păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele?
Iar mâine, ce-i va aduce ziua de mâine câinelui prevăzător foarte, ascunzând
oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfânt?
Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi?
Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai
nestinsă?
Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se

recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.
Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau totul.
Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare.
Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul
acestora.
În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie,
necunoscându-şi virtuţile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu.
Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor
acestora El surâde Pământului.
E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din
înţelegere.
Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare
decât darul însuşi.
Fiindcă, se află, oare, vreun lucru pe care să ţi-l refuzi?
O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi,
Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită.”
Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri.
Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri.
Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră.
Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple
cupa şi din micul vostru pârâu.
Există oare merit mai mare decât acel ce stă în curajul şi încrederea de a
primi milostenie?
Şi cine vă credeţi voi, pentru ca oamenii să-şi sfâşâie pieptul şi să lepede
orgoliul, ca să le puteţi vedea meritele şi mândria terfelită?
Luaţi aminte, ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul
dărniciei,
Pentru că, într-adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă
socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.
Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei
recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.
Înălţaţi-vă, mai degrabă cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi,

Fiindcă, a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”

Sabat

Prin campii,desarte ganduri
Farmece-n vazutul lunii
Din apus in rasarituri
Fac vrajitorii nebunii

Printre soareci,serpi,fuioare
Si ilice,boluri,sape
Ierburi trase din ponoare
La vartelnite de ape

Soarecii danseaza-n cercuri
Sub a tapului cantare
Vrajitoarele pe maturi
Se desfata in urcare


Scuipa-n aer vraji,descantec
Foc si pulbere prin jur
Flori prin par,filtre-amestec
Sacru gand,cantat murmur.

Initiere

Doar vino si priveste in templul meu si-al zborului
Imaginatia inalta,cantec fiorului
Si stai usor,contempla-n altarul de opal
Cu flori de lotus albe,impodobit spectral

Si ascultand al preotilor vesnic si sacru cant
Ce iti patrunde-n suflet,prin sunet si cuvant
Inmiresmate versuri..si ganduri parc' vrajite
Cuvintele-nteleptilor prin carti cu praf citite

In zborul galaxiei si dansul sferelor
Intr-al tau tabernacul,flacara stelelor
Sa curga printr-un sange,izvor de alchimie
Si nemurire-n ceruri,imi inzestra-i tu mie.

Doar intr-o camera,doar umbra mortii si peretii
Parca de gheata,stau,vorbesc
Inghesuiti de primele cantari dintr-ale diminetii
Cu care se confrunta nebunesc

Si stau tacuti,parca gandind in a lor vrere
Doar alintari suave,tandre dansuri,nemiscati
Si nefiind capabili de durere
Sub raze de demonic soare,tac blestemati

In linisti ce cuprind camera-n treaga
Sta meditand un suflet parca mut
Doar ascultand vorbirea fara vlaga
Al mortii si-al peretilor imn netacut


Ce demoni sufletul acesta luminos asculta
Sau ingeri sfinti,in stare nu-s sa spun
Citindu-i-se-n chip indiferenta multa
Si-n palme,linii de destin trasat nebun


El sta in camera vesnic tacuta
Doar ascultand tacut a linistii vorbire
Cata placere-i face aceasta muzica muta
Pierzandu-se realitatii,plutind in nemurire

Frumosul suflet,stand aici tacut
Privind in gol,peretii ascultand
Cu ochii verzi si glasul arctic mut
Iar moartea si peretii tac cantand


In linistea tacuta de mormant
Deranjata de demonica lumina
Se-aude numai al peretilor cuvant
Ce e tacere lunga si deplina.


Si sufletul tacut,nu pot a sti
La ce-i sta gandul,ori demoni ori lumina
Doar sta tacut ,parand in veci a fi
Ceva mai mult decat o raza lina.

Clopotul

Din varful unui turn stau si aud din cand in cand
Un imn...
Un clopot ce danseaza
Vibrand dumnezeiesti rugari
Din turnul ce viseaza
La ale clopotului vesnice
Cantari.
Oh,cate canturi ma-ncojoara-acum
Incet dansand,in jurul meu vibrand
Dar clopotul acela sfant
In doua timpuri parc-batand
In sufletu-mi se aude doar al sau
Cant.
Turnul singur in padure
Stand,de muschi acoperit
Cu inima-i un clopot vechi
Imi canta-acum cu al sau glas
Un imn,de ingeri auzit,
Si chiar padurea-si linisteste
Ale ei cantari, parca si ea s-auda
Al clopotului vesnic tipat
Ce-n radacini se infasoara
A nu stiu cata oara,dar parca prima data,
Vreodata.

Colind

Un cantec de metal ascuns
O melodie m-a patruns
In visu-mi

Cantandu-mi moarte de metal
Si versuri albe de opal
Strigandu-mi


Metalice peregrinari
In sufletestile carari
Purtandu-mi


Cantand metalice masuri
Si imnuri de prin partituri
Zicandu-mi

Demonice arataciuni
Cu ochi-metal de foc taciuni
In juru-mi


Urland metalice slaviri
Din suflet plin de amintiri
Urlandu-mi

Paduri metalice de-otel
Si canturi reci zise prin el
Cantandu-mi


Doar ochii mei metalici simt
Acest metalic sfant colind
Urmandu-mi.

Plecat

Tu ai plecat..plecat
Dus in povesti
De ganduri spanzurat
Mai esti?


Ascuns intr-un altar
Stai printre lumanari
Ajuta-ma macar
Ca sa parcurg carari

Sa reajung la tine
De ganduri alungat
Sa fii iarasi din mine
De lacrimi zgariat

Imn

usor usor,lasciv te unduiesti
dorinta ca sa o slavesti - posibil ?

in sufletu-ti arzand cu-nflacarare
ecoul inimii rasare - e credibil ?

cu sange cald,piele fierbinte
de mine sa-ti aduci aminte - doresti ?

sau vei lasa totul in moarte
in amintiri si fade si triste soapte- povesti ?


as vrea de corp ca sa de musc,ai vrea?
sa fiu al tau deloc,dar tu sa fii a mea - refuzi ?

desi nu cred c-ai refuza,n-ai face
te-ai inrosi dar ai veni incoace - m-auzi?

cum slave iti ridic in ceas de noapte
si te cuprind in jur,vorbesc in soapte - ma minti ?

si tu o sa-mi zambesti usor,visand
si trupul tau usor in mine tremurand - ma simti ?

Asupra Ta

Si daca intr-o zi eu voi pleca
Nu plange dupa mine
Voi fi din nou in preajma ta
Voi fi cu tine

De vei pasi lin pe pamant
Acolo tu ma vei gasi
Iti voi raspunde tremurand
Isi voi sopti cantece vii


Voi fi cel care vantul bate
Si florile din calea ta
Se vor pleca smerite toate
Raspunzand la ruga mea


Voi fi cel care soare mare
In suflet te va lumina
Si razele semete care-n
Caldura te-or infasura


Voi fi si frageda zapada
Ce tremur lin ea ti-a ales
Ma vei simti inca odata
In fructele ce le-ai cules

Voi fi in suflet sacru imn
Ce-ti va canta auzul pasnic
Voi fi coroana de pelin
Pe fruntea ta si chipu-ti vesnic

Voi fi natura zi de zi
Cerul si norii cu-a lor mers
In mine tu vei regasi
Nemurirea-n univers .

Nemurire

Ramane-n urma amintirea
Probabil singuratic nor
In clipa-n care nemurirea
Am prins-o cu atata dor

In intuneric sunt o stea
Ce-mprastie a sa lumina
Sa va gasesc pe calea mea
Cararea sa v-o fac mai lina


In intuneric sunt o stea
Ce-mprastie a sa caldura
Sa va aduc spre calea mea
Sa va eliberez de ura

In intuneric sunt o stea
Ce-mprastie doar bucurie
Sa va gasiti pe calea mea
Pe chipuri zambete sa fie

In intuneric sunt o stea
Ce-mprastie nemuritor parfum
Sa va ghidez spre calea mea
Sa fiti prezenti aici,acum.

In intuneric sunt o stea
Ce-mprastie a sa iubire
Sa ma urmati in calea mea
Sa deveniti voi nemurire.

Prea pripit va intristati
N-am plecat inca de-aici
Coroane sa-mi impletiti
Nu veti reusi voi nici

N-am sa mor,v-o spun si voua
Cum am spus-o-atatea ori
Tuturor ce-n alte vieti
I-am avut frati si surori

Eu raman acelasi,vesnic
Doar o haina schimb,si-atat
Insa voi imi plangeti haina
De mine uitati incat

Peste zile-ntunecate
Veti pleca pe la mormant
Si veti spune "Doamne iarta-l"
C-am murit prea de curand.

Insa eu tot viu ramas-am
Si viu voi ramane-n veci
M-am nascut in alta lume
Nu mai apartin de-aici

Nu fiti tristi,o!-voi surate
Nu ma plangeti in zadar
Va veni si ziua-n care
Intalni-ne-vom noi iar.

Si atunci coroane moarte
Si sicriu cu viermi cu tot
Isi vor arata negreala
Caci o clipa n-am fost mort

N-am murit chiar niciodata
Insa greu v-a fost crezut
Pana cand si voi,aicea
Cu-ochii vostri m-ati vazut.