Doar intr-o camera,doar umbra mortii si peretii
Parca de gheata,stau,vorbesc
Inghesuiti de primele cantari dintr-ale diminetii
Cu care se confrunta nebunesc

Si stau tacuti,parca gandind in a lor vrere
Doar alintari suave,tandre dansuri,nemiscati
Si nefiind capabili de durere
Sub raze de demonic soare,tac blestemati

In linisti ce cuprind camera-n treaga
Sta meditand un suflet parca mut
Doar ascultand vorbirea fara vlaga
Al mortii si-al peretilor imn netacut


Ce demoni sufletul acesta luminos asculta
Sau ingeri sfinti,in stare nu-s sa spun
Citindu-i-se-n chip indiferenta multa
Si-n palme,linii de destin trasat nebun


El sta in camera vesnic tacuta
Doar ascultand tacut a linistii vorbire
Cata placere-i face aceasta muzica muta
Pierzandu-se realitatii,plutind in nemurire

Frumosul suflet,stand aici tacut
Privind in gol,peretii ascultand
Cu ochii verzi si glasul arctic mut
Iar moartea si peretii tac cantand


In linistea tacuta de mormant
Deranjata de demonica lumina
Se-aude numai al peretilor cuvant
Ce e tacere lunga si deplina.


Si sufletul tacut,nu pot a sti
La ce-i sta gandul,ori demoni ori lumina
Doar sta tacut ,parand in veci a fi
Ceva mai mult decat o raza lina.